Bucura Dumbrava - Cartea Muntilor
FLORILE - continuare (2)
Culoarea liliachie e foarte
raspândita. Avem si micsunele la munte, dar fara miros; numai în lunca
Prahovei le gasim usor parfumate. Modest, dar bogat în miresme, e cimbrul.
Afara de cel obisnuit, mai creste o varietate mare printre stânci, mirosind a lamâita.
Daca ai stat culcat pe pernele lui adânci si moi, hainele-ti pastreaza parfumul multa
vreme. Frumusetea frumusetelor violete este stânjenelul de munte. Îl
gasim si pe el în doua feluri: mare si întocmai ca stânjenelul de gradina, si mic. Cel
mic e, poate, si mai frumos; frunza îi e lunga si subtire ca un fir de iarba, dar mai
pretioasa, si pe catifeaua vânata a corolei se vede un izvod alb cu cele mai fine
ramificatii. Stânjeneii au un parfum usor si dulce.
Împrejurul acestor regine ale
florilor de mai sunt sute de alte mici frumuseti fragede, albe, galbene, trandafirii.
Dar mai aveam si o serie de minuni primavaratice mai mari ca cele pe care le-am numit
regine, care înfloresc, una dupa alta, din aprilie pâna în iunie. S-ar cuveni sa
închinam fiecareia un drum deosebit, un pelerinaj.
În aprilie, când fragii, la munte, abia încep sa-nmugureasca, purtând boabe de smarald
în vârful fiecarei craculite, o mica tulpina lemnoasa, mai mult târâtoare, îsi
dezvolta, printre pietre, rozeta ei de frunze verde închis si în mijlocul ei un buchetel
de floricele de culoarea fildesului si de forma corolelor de liliac, al carui parfum,
totodata dulce si puternic, nu se poate asemana decât cu sine însuti. E Daphne
blagayana - n-am gasit-o în Pantu, iar taranii întrebati de mine mi-au
raspuns: "Ce sa fie? O floare alba". Pe verisoara ei liliachie - Daphne
mezereum - o cunosc, zicându-i liliac de padure sau lemn
câinesc. Dar frumusetea alba au trecut-o cu vederea. Ea creste mai sus, în
locuri mai ascunse.
Putin mai târziu vine vremea coprinelor
- Narcissus radiiflorus. Pe culmile si pe coastele ierboase,
expuse spre miaza-zi, mii si mii de stele mari, ale caror petale parca sunt plamadite din
zapada sclipitoare tremura, pe tulpinile lor înalte si netede; în mijlocul fiecarei
flori este un mic potir de aur cu un cerc rosu aprins împrejurul buzei; parfumul lor e
îmbatator. Coprinele cresc si la ses. Dar cine le-a cules odata sus la
munte, oriunde le-ar vedea sau mirosi, tot la munte se va gândi, la zilele de primavara
cu adieri de vânt racoroase si cu mirodeniile mugurilor noi de brazi.
Apoi vine rândul celor trei minuni
profirii. Pe una n-am gasit-o decât pe muntele Cozia. E o muscata.
Aflasem de existenta ei prin taranii din Titesti. "Sa veniti în iunie", ziceau
ei, "si s-o vedeti înflorita pe coastele din vaile Haiducilor, de ti se pare ca e
numai jar". Si doi ani în urma excursiei de Paste, pornisem în iunie spre Cozia,
în cautarea muscatei. Urcaram de asta data pe piciorul sudic, poposind la manastirea
Stanisoara, cea cuibarita d-a coasta muntelui, într-o caldare adapostita sub stâncaria
Gradinii Zânelor. Întreaga Cozia [2]
- micul nostru Athos, caci afara de Stanisoara [3], mai sunt asezate trei manastiri, Metohul, Turnu [4] si Cozia si doua schimnicii la
poalele si în padurile ei - este o gradina de munte prin bogatia florei sale, prin
asezarea de sine statatoare a masivului - asa ca vederea de pe culme e sloboda de jur
împrejur, precum si de jos Cozia se vede din toate partile, cu caracteristicul Bulz de
stânca pe fruntea ei sudica - si prin trecerea la poalele ei a puternicului si prea
frumosului Olt. Ne-ar trebui multe zile ca sa cercetam toate colturile fermecatoare ale
Coziei! Un calugar din mânastire ne însoti peste vârf - Ciuha Neamtului - pâna la
stâna de la Poarta Verde - Poarta Verde este un arc de stânca natural îmbracat cu
muschi de smarald, pe râpa stâncoasa deasupra adâncei vai a Oltului - n-am înaintat
pâna la acel arc, dar sper sa ma pot duce în curând. Calugarul nu stia locul unde
înfloreste muscata, nici ciobanii de la stâna; unul din ei însa veni cu noi în
cautare. Si multe ceasuri am ratacit în prapastioasele vai ale Haiducilor. Nu stiu daca
toti tovarasii erau la fel de încântati de aceasta goana dupa o floare, dar admirabila
disciplina drumeteasca nu dadu gres, pâna ce gasiram într-un târziu pravalisul
blagoslovit cu podoaba lui de muscata! Florile, care alcatuiesc o mica umbrela de un ros
vânat, se ridica pe tulpini fine, paroase, din puternicele rozete de frunze cordiforme,
dintate si catifelate. Ele acopar parti mari ale coastelor, ca o blana verde, deasa si
parfumata. Si la aceasta varietate salbatica a muscatei, frunza este parfumata, iar nu
floarea; mirosul e racoritor, foarte usor piperat. Scosesem câteva plante cu radacina.
Dar nu fu chip sa ne întoarcem în ziua aceea la Stanisoara si nici macar la stâna de la
Poarta Verde, pentru ca nici ciobanul nu stiu sa ne descurce din vaile Haiducilor; ba ne
încurca chiar atât de bine pe o coasta dreapta, acoperita cu o padure roasa de mucegai,
ai carei copaci erau pravaliti unii peste altii, ca nu mai puturam iesi la luminis în
acea seara. Amurgul întunecându-se repede, furam siliti sa poposim în fundul vaii.
Pamântul, stufisul si chiar aerul îti pareau ca un burete plin de udatura; un pârâu
sonor curgea pe talpa. Focul din lemne verzi si pline de apa nu prea dadea caldura; ziua
fusese lunga, calda, si toti dusesem saci neobisnuit de grei în spate; unii dintre
tovarasi erau foarte obositi; dar dadusem de urma muscatei si eram cu sufletul împacat!
------------------------------------------------------------
[2] Manastirea Cozia
e o ctitorie a domnitorului Mircea cel Batrân (1386-1418). Aici se afla mormântul
voievodului si al mamei lui Mihai Viteazul, Teofana. Construita în stil bizantin adaptat
la Tara Româneasca, manastirea Cozia a fost loc de refugiu al domnitorilor în vremurile
zbuciumate ale trecutului. Aici si-au gasit adapost pandurii lui Tudor Vladimirescu si
unii revolutionari de la 1848. Alaturi de paraclisul dinspre sud al manastirii, se afla un
foisor de unde se deschide o splendida panorama. În acest foisor azi se afla un mic
muzeu, unde sunt expuse vechi tiparituri, manuscrise, broderii, icoane de lemn. Aici este
pastrat si antereul lui Popa Sapca, revolutionar de la Islaz, care a fost trei ani
staretul manastirii. [înapoi la text]
[3] Manastirea
Stanisoara a fost zidita în 1747, în timpul domniei lui Constantin
Mavrocordat. Pentru a ajunge la manastirea Stanisoara, vom porni fie din halta
Calimanesti, prin catunul Pausa - dealul Pausa - la Troita - manastirea Stanisoara, pe
drumul de care (durata 2 ore), fie din halta Manastirea Turnu, pe un drum larg, ce se
parcurge în aproximativ 2 ore. [înapoi la text]
[4] Manastirea Turnu.
Aflata pe malul stâng al Oltului, în apropiere de calea ferata, aceasta manastire este
usor accesibila. De la halta Turnu, prima statie mai sus de Calimanesti, drumul însoteste
taluzul caii ferate si dupa vreo 200m se abate spre stânga, salta un delusor si intra în
livada manastirii. Numele manastirii vine de la un vechi turn de paza, asezat pe un colt
de stânca la iesirea din defileu. Biserica manastirii este construita în 1776 si
refacuta, dupa un incendiu, în 1932. Din curtea mare se îndreapta un drum spre culmea
muntelui Cozia, trecând pe la manastirea Stanisoara. [înapoi la text]
Pagina 1 din 3 
Pagina 3 din 3
