|
| |
 
Bucura Dumbrava - Cartea Muntilor
STANELE
NU e cioban sau
taran care a ciobanit - si cei de pe la munte au umblat mai toti cu oile - caruia sa nu-i
fie draga aceasta meserie. "Ai venit sus la noi, la aer", iti zice binevoitor
baciul, iesind din gura neagra si joasa a stanei, in lumina soarelui. Iar unul raspunse
unui turist, care-l intrebase, daca nu-i e urat in singuratate: "Nu sunt singur, sunt
cu oile si cu muntii".
Cu cat plaiurile sunt mai neumblate, cu atat ciobanii sunt mai
indatoritori si mai credinciosi datinilor vechi de ospitalitate. Mi s-a intamplat de mai
multe ori sa ma fi ospatat pe mine si pe insotitorul meu si sa nu fi vrut sa primeasca
nimic pentru asta. Darul de la stana nu se plateste. Iar daca se intampla ca ciobanii sa
nu fie primitori, pricina nu e alta decat ca au avut experiente neplacute cu turisti fara
crestere si lipsiti de tact. Asta il scarbeste pe taran pentru multa vreme.
Cate ceasuri tihnite am petrecut la vatra ciobanilor! La vatra
aceea milenara - un colt al incaperii captusit cu bolovani, ca sa nu arda birnele de la
perete, langa care si vorbesti de aceleasi lucruri ca acum o mie de ani, de oi, de lupi si
de ursi. Iar de jur imprejur stau straja, de zece mii de ani, muntii falnici si brazii
inalti, neatinsi de luptele si de zvarcolirile umanitatii de pe sesuri, chiar daca ele
trec cate odata si peste coamele muntilor ca un val de nebunie. Valul se duce, cu nebunia
lui, si sus raman stancile, codrul, apele si stanile. Iar cand, dupa topirea zapezilor,
cantecul apei se-ntareste, codrul inverzeste si pasunea infloreste, atunci, imprejurul
stanelor sure, suna talangile amestecate cu behaitul mieilor si cu latratul cainilor, si
baciul cuminte vorbeste de oi, de lupi si de ursi, si, cateodata cu ingaduiala, si de
nebunia lumii. El simte ca oricat de mult s-ar lauda aceasta lume cu drepturile si
puterile ei, ea nu fiinteaza decat prin munca baciului si a fratelui sau intru cinste si
harnicie, plugarul.
Bucura Dumbrava - Cartea Muntilor (1919-1920)
Sus - Top 
|
