Bucura Dumbrava - Cartea Muntilor
CONVERSATIA
ASTA nu vrea sa
zica nicidecum ca trebuie sa amutesti in tot timpul excursiei! Dimpotriva. Nici o
imprejurare nu e mai prielnica convorbirilor prietenoase sau imprietenirii prin vorbe
nemestesugite si sincere, ca un drum lung de munte.
Si iarasi dau pentru asta dovada unor tarani, a caror fire fina
si sanatoasa rasuna atat de just la toate atingerile sufletesti.
Era in a patra zi dupa Pasti. Plecasem din prea frumosul sat
Titesti spre muntele Cozia*. Lucrul era nemaipomenit in acele locuri, unde nu
exista inca turismul. Ce cautau trei cucoane si trei domni pe munte, cand se
desprimavarase abia in vale, iar sus mai era iarna? Din trei una: ori aveau de gand sa
cumpere niste paduri, sa inchirieze ceva pasuni, ori cautau o comoara. Atitudinea celor
patru tarani care ne insoteau cu caii de bagaj, era politicoasa, dar rezervata. Sus pe
plai, unde ne oprisem, stana era impodobita cu turturi de gheata lucitori. Iar lemnele
erau atat de ude, incat fumul acru al focului celui dintai ne inecase pe toti. Dupa ce se
mai potoli, asezaram tacamul nostru de dormit, adica sacii impermeabili, si apoi cel de
mancare. Iar dupa ce insera si se dezlantui afara un vifor iernatic de tot, se incinse
imprejurul focului cea mai calda veselie, cu jocuri mai apoi de chindie si de sarba, de
alunel si ca la Breaza, pe fasia ingusta dintre foc si perete. Pe urma sosi ceasul de
reculegere, cand vatra e numai jar, cu un bustean zdravan asezat peste el, ca sa mocneasca
toata noaptea. Atunci unul din taranii asezati pe partea cealalta a focului zise,
prietenos: "Acuma stim cine sunteti D-voastra. Va place viata sanatoasa la munte ca
si noua", si ne multumi pentru frumoasa zi de Paste. Armonia atmosferei sufletesti se
induiosa din ce in ce mai mult, era ca o modulatie dintr-o gama majora intr-una minora, se
domoli si ritmul din saltaret in leganat si visator. Si taranul zice: "Iata ceasul
cand se spovedeste omul, sus, la munte, langa foc".
Bucura Dumbrava - Cartea Muntilor (1919-1920)
* Muntele Cozia - Daca ascensiunea pe muntele Cozia parea cu 50 de ani in urma
ceva nemaipomenit ("in acele locuri nu exista inca turismul..."), astazi aceste
meleaguri pot fi strabatute cu usurinta de turistii obisnuiti. [...].
Muntele Cozia, pe numele lui vechi Ciuha Neamtului, are o altitudine de 1677m si poate fi
urcat in 5-6 ore. El constituie singurul loc de intalnire al florei mediteraneene cu flora
specifica carpatica. Clima e foarte blanda. Unele flori de pe muntele Cozia sunt astazi
protejate ca monumente ale naturii.
Sus - Top 
