Bucura Dumbrava - Cartea Muntilor
PLECAREA
CLIPA plecarii la munte are o mare insemnatate, pentru ca atmosfera ei inraureste
asupra excursiei intregi. Inchipuiti-va un concert care ar incepe cu un vasnic acord fals.
Acesta ar pricinui, cred, fuga auditorilor, mai ales a celor priceputi in ale muzicii. Si
excursia poate si trebuie chiar sa fie si ea o opera de arta, deci se cuvine ca inceputul
ei sa fie armonios.
Iar inceputul
inceputurilor este exactitatea. Sosirea la ceasul hotarat la locul de intalnire e cea
dintai nota placuta. Nu mi s-a intamplat ca un tovaras de drum exact sa fi fost suparator
in cursul expeditiei; nota justa se mentinea pana la sfarsit. Drumetul acela era entuziast
si disciplinat. Avea darul focului nestins, focului sacru pentru natura. Al doilea factor
de armonie la plecare este salutul. Nu e deajuns sa sosesti la vreme, trebuie sa sosesti
si cu voie buna. Mai ales daca cerul e intunecat si vantul bate a ploaie. Atunci zambetul
tau sa inlocuiasca zambetul soarelui. Se-ntelege ca acest zambet in zori de zi le vine mai
usor unora decat altora. Cei care au darul sa se destepte ca ciocarlia cantand, sunt
drumeti nascuti. Dar cunosc si eroi, care cu toata oboseala ce o simt, cand se scoala la
ceasuri neobisnuite, ascund aceasta infirmitate sub un suras de mare pret moral. Si sa
pornesti cu nadejde, iar nu cobind a rau.
E o deosebire
fundamentala intre o cobe rea si un turist prevazator. Aceea e in stare sa strice
expeditia cea mai frumoasa prin atmosfera de critica si de fricoasa nemultumire ce
raspandeste in jurul ei; pe cand cel de-al doilea, intampina si invinge toate greutatile
prin cumintenia sa, prin desavarsirea echipamentului sau material si moral.
Ce insufletite sunt
plecarile, dis-de-dimineata, cand muritorii de rand - "regretabilii muritori",
cum zice un prohod modern - motaie inca si habar n-au de tainica frumusete a zorilor. Iar
tovarasii drumeti se infiinteaza, unul dupa altul, la locuinta unuia dintre ei, unde
vorbesc incet, ca sa nu fie suparati "regretabilii" din casa. Mi s-a intamplat
chiar, intr-o vila, unde ne aflam numai noi drumetii, si unde nu era nici o primejdie sa
trezim pe cineva din somn cu tropaitul ghetelor noastre tintuite si cu glasurile noastre
vesele, sa umblam in varful picioarelor si sa vorbim pe soptite. Era cea dintai excursie a
noastra de iarna in Bucegi, era un avant indraznet spre necunoscut!
Fericirea acestor placeri
e plina de sfiala; bucuria e atat de mare, incat inima abia indrazneste s-o creada.
Adica vom porni! Vom
porni spre raiul muntilor. Vom trai, timp de cateva ceasuri sau zile, o viata cu totul
noua, fara griji, fara raspundere sau datorie, o viata neinceputa, inchinata numai
frumusetii si veseliei celor mai curate si sanatoase. Vom fi ca si copiii, ale caror
ganduri nu trec dincolo de clipele de fata, ne vom opri insa constienti la frumusetea
acestor clipe; fericirea noastra va fi indoita, spontanee ca si a copiilor si
intensificata prin pricepere.
Bucura Dumbrava, Cartea Muntilor, (1919-1920)
Sus - Top 
